HTML este limbajul de marcare folosit pentru a crea documente World Wide Web. Desi specificatia HTML oficiala a fost in curs de dezvoltare pentru ceva timp, unele browsere pot recunoaste taguri proprii ce nu sunt incluse in specificatii. Majoritatea persoanelor cand cer o lista a "tuturor tagurilor HTML", in general doresc sa stie ce taguri pot folosi cu certitudinea ca cei ce le viziteaza paginile de Web vad ceea ce a dorit autorul. Ghidul programatorului HTML este facut pentru a indeplini aceasta nevoie. Am incercat sa includ toate tagurile suportate de majoritatea browserelor de azi, dar sunt destule impedimente ce fac acest proces sa devina imprecis si interminabil.
Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni ale specificatiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0, si, cel mai recent, HTML 3.2. In acelasi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML in afara procesului standard si le-au incorporat in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape <CENTER>, aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere.
HTML 2.0, elaborat in Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflecta conceptia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru asezarea lor in pagina, in loc de a specfica exact cum ar trebui sa arate acestea. Daca doriti sa fiti siguri ca toti vizitatorii vor vedea paginile asa cum trebuie, folositi tagurile HTML 2.0.
Specificatia HTML 3.0, Enuntata in 1995, a incercat sa dezvolte HTML 2.0 prin adaugarea unor facilitati precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Desi unele din noutatile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau inca. In unele cazuri, taguri asemanatoare implementate de autorii de browsere au devenit mai raspandite decat tagurile "oficiale". Specificatia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.
In Mai 1996, W3C a scos pe piata specificatia HTML 3.2 , care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML raspandite. In Bilantul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informatii sa utilizeze specificatia HTML 3.2. Asa ca, versiunea 3.0 a Ghidului include toate tagurile HTML 3.2. Versiunile curente ale majoritatii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape toate aceste taguri.
De asemenea exista extensii Netscape si Microsoft care nu fac parte din specificatia HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai putin utilizate, ori au fost omologate dupa aparitia HTML 3.2. Pentru ca navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape detine in jur de 70% din piata de browsere, multi au crezut eronat ca toate extensiile Netscape (incluzand taguri ca <BLINK> si facilitati ca Ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2.
Cand va hotarati daca sa folosti sau nu tagurile listate ca extensii Netscape sau Microsoft, tineti cont ca cei ce utilizeaza alte browsere s-ar putea sa nu vada paginile asa cum doriti. De asemenea trebuie sa luati in consideratie ca nu e nici o garantie ca tagurile non-standard vor fi suportate de browserele viitoare. Deci depinde de dumneavoastra sa folositi sau nu extensiile Netscape si Microsoft care nu fac parte din standard. Opinia mea este ca atat timp cat intelegeti diferenta, sa faceti ceea ce credeti ca este mai bine pentru dvs. si pentru publicul dvs. Ghidul Programatorului reflecta acest mod de abordare. Ghidul nu este o specificatie oficiala, dar ar trebui sa va dea o idee asupra tagurilor folosite uzual si standardele de care apartin.
Tagul prolog ar trebui sa fie exact la inceputul fisierului. Prologul nu este necesar pentru ca browserul sa recunoasca un document HTML, desi acest lucru poate sa dea informatii browserului si celor ce va citesc pagina ce taguri ati inclus. Sintaxa exacata variaza in functie de HTML DTD-ul (data type definition) folosit. Am inclus prologul folosit pentru documente HTML 3.2; nu-l folositi daca includeti extensii Microsoft sau Netscape.
Specificatia curenta HTML recomanda sa nu folositi tagul <XMP> deoarece produce "anumite interactiuni nefericite cu tehnica de procesare si tinde sa fie folosit si implementat inconsistent". In schimb puteti folosi tagul <PRE>.
Utilizarea sugestiva a tagului <BLOCKQUOTE> este de a indenta marginile stanga si dreapta, iar acest tag este folosit frecvent pentru a obtine indentarea (pe care HTML 2.0 nu o suporta direct) in loc de a indica un citat. Aveti grija ca nu toate browserele vor afisa tagul in acest mod, desi din ce in ce mai multe par ca il indenteaza o data cu trecerea timpului.
Specificatia HTML 3.2 suporta atributele de aliniere si pentru paragrafe si pentru headere, cat si tagul <CENTER> implementat de Netscape. Astazi, acest tag este cel mai folosit in situatii necesare (cum ar fi alinierea unui tabel intr-un browser Netscape), sau unde browserul nu recunoaste atributele de aliniere.
Cea mai mare problema cu <CENTER> este ca implica sfarsit de paragraf in jurul materialului incadrat in <CENTER>, dar browserele care nu-l recunosc il vor ignora, iar acelea nu vor afisa documentul asa cum a dorit autorul. Deoarece din ce in ce mai multe browsere recunosc tagurile de aliniere, folosirea <P ALIGN=CENTER> este preferabila fata de folosirea tagului nestandard <CENTER>.
Majoritatea tagurilor HTML sunt "capsule"; au un tag de inceput si unul de sfarsit, cu text in interior (ex. <Acesta este text ingrosat>). Tagul <P>, in contrast, a fost definit initial ca un tag singular ce marca spatiul dintre paragrafe. Problema cu acest tag este ca nu dadea voie unor aplicatii ca centrarea si alinierea la dreapta, deoarece nu era incadrat exact textul asupra caruia actiona tagul. In consecinta, propunerea HTML 3.0 a definit inca de la inceput tagul <P> ca o capsula, asa ca paragrafele ar trebui scrise ca <P>Aici e un text</P>, iar tagul de deschidere <P> sa contina atribute de aliniere si alte atribute. Tagul de inchidere </P> poate fi omis in caz ca nu este setata alinierea, desi folosirea lui ar face sursele mai clare.
Valorile culorilor sunt in forma unui triplet de numere hexa ce specifica valorile rosu, verde si albastru. Pagina mea de Help are o sectiune de linkuri la utilitare ce pot genera aceste coduri.
Inca mai exista discutii asupra tabelelor, in special metoda Netscape de a permite specificarea latimii tabelului si a coloanelor ca procent, aditional la valorile absolute in pixeli. Pentru cea mai mare parte, insa, implementarea tabelelor este aceeasi la majoritatea browserelor.
Copyright © 1995, 1996 Kevin Werbach.
Ultimul update 20 August 1996.